Recenzie

Romanul Mirajul comorii, al doilea volum din seria „Fulgerul Negru", semnat de Vasile Bitere, se constituie într-o amplă frescă epică în care destinul, credința, iubirea și lupta pentru supraviețuire se împletesc într-o narațiune densă și captivantă. Acțiunea se desfășoară pe fundalul pitoresc și sălbatic al Deltei Dunării, dar și în spațiul urban al Brăilei, conturând un contrast puternic între civilizație și natură.

Romanul debutează cu despărțirea dureroasă dintre Pătruț și părintele său adoptiv, Fedor, care, îndemnat de soția sa, Imre, se întoarce în satul natal de pe grindul Kalasormani. Această ruptură marchează începutul unei perioade de singurătate și frământare pentru tânărul Pătruț.

Povestea de dragoste dintre Pătruț și domnița Ruxandra, fiica profesorului Constantin Hepitis, fost primar al orașului, se desfășoară în paralel cu tema descoperirii unei comori în Deltă. Scoaterea acesteia la suprafață de către Pătruț declanșează o înlănțuire de evenimente dramatice.

Un alt element valoros al romanului îl constituie atmosfera de epocă. Descrierile portului Brăila, ale restaurantului Carsianoss, ale obiceiurilor sociale și ale mentalităților vremii conferă autenticitate și culoare textului.

Titlul Mirajul comorii poate fi interpretat atât în sens material, cât și simbolic. „Comoara" aduce faimă și putere, dar autorul este interesat mai ales de valoarea ei spirituală: iubirea, familia, credința, apartenența la un loc și la o comunitate.

În concluzie, Mirajul comorii este un roman complex, cu o construcție narativă solidă și personaje bine conturate, care îmbină conflictul interior cu cel social, oferind o reflecție profundă asupra puterii sentimentelor și asupra curajului de a rupe lanțurile prejudecăților.